Oamenii nu ar fi răi niciodată. Nu ar răni pe alții, nu ar lăsa, nu ar face să sufere un om drag. Nu ar suferi nici ei, dar uneori acesta este singurul adevăr în viață. Atunci, nu te întrebi cât de tare ți-e greu și nici nu cauți refugiu în alte brațe. Atunci nu te poți schimba și porți cu tine umbra unui om suferind, rănit, amorțit de durere. Și-ți pare rău și te cerți pentru ceea ce ești, dar nu poți lăsa în urmă un trecut. Nu poți iubi. Nu poți urî. Nu poți trăi. Ești lângă cineva și-atât.
Oamenii nu ar face fericiți pe alții niciodată dacă nu ar fi fericiți la rândul lor. Dacă nu ar avea doza aia de sclipire în ochi care-i diferențiază de restul. Dacă nu ar fi așteptați acasă, sau în gând sau în altă lume. Undeva, cumva, lângă cineva. Unii luminează doar pentru că odată cineva le-a dat lumină. Unii motivează pe alții doar pentru că odată cineva a fost un motiv. Nu poți face fericit pe cineva dacă nu știi ce este fericirea. Iar fericirea o cunoști alături de cineva. Oamenii fericiți sunt molipsitori.
Înainte să reproșezi omului de alături de ce tace, întreabă-l cât de mult a suferit în trecut. Înainte să critici pe cineva că e rău, întreabă-l dacă altcineva i-a provocat durere. Înainte să alungi pe cineva indiferent, întreabă-l dacă a fost iubit cu adevărat, măcar o dată în viață. Și înainte să te miri de ce cineva te iubește atât de mult, întreabă-l dacă a fost fericit sau nu înainte de tine. Nu trata oamenii după aparențe. Nu găsi în oameni doar bine sau doar rău. Găsește momente din trecut, adu-le în prezent și vei da de el, omul de alături. Atunci susține. Întreabă. Înțelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu